Cum să verifici vizual dacă filtrul de aer mai poate fi folosit sau trebuie aruncat

Intervalele de service recomandate de producătorii auto sunt repere statistice, nu adevăruri absolute. Deși manualul poate sugera schimbarea filtrului de aer la 30.000 de kilometri, realitatea din trafic poate reduce această durată la jumătate. Un drum parcurs pe un șantier sau o vară secetoasă cu mult praf în suspensie pot colmata elementul filtrant mult mai repede decât anticipau inginerii.

De aceea, inspecția vizuală periodică este cea mai sigură metodă de a evalua starea reală a admisiei. Nu ai nevoie de echipamente de service sau de cunoștințe avansate de mecanică. Ai nevoie doar de câteva minute și de o sursă bună de lumină.

​Cum accesezi corect carcasa filtrului?

Primul pas este localizarea cutiei filtrului de aer (airbox). De obicei, aceasta este o carcasă din plastic negru, dreptunghiulară, situată lateral în compartimentul motor, conectată printr-un tub gros la galeria de admisie.

Accesul se face, în majoritatea cazurilor, fără scule.

• Sistemul de prindere. Carcasa este fixată de obicei cu cleme metalice elastice. Unele modele necesită o șurubelniță în cruce pentru câteva șuruburi de fixare.
• Măsuri de precauție. Înainte de a ridica capacul, șterge praful de pe carcasă cu o cârpă umedă. Când deschizi cutia, ai grijă ca mizeria acumulată pe margini să nu cadă în interiorul tubulaturii curate care duce spre motor.

​Testul luminii este relevant?

Aceasta este cea mai simplă și eficientă metodă de diagnosticare. Filtrul de aer este construit dintr-o hârtie specială, poroasă, pliată sub formă de armonică pentru a mări suprafața de filtrare.

Scoate filtrul și ține-l ridicat spre o sursă puternică de lumină (soarele sau un bec puternic de atelier).

• Rezultat pozitiv. Dacă lumina străbate materialul filtrant și poți distinge clar intensitatea ei prin hârtie, înseamnă că porii nu sunt blocați complet. Filtrul mai poate fi folosit.
• Rezultat negativ. Dacă lumina este blocată total sau trece foarte slab, doar prin anumite zone, filtrul este saturat. Particulele de praf au umplut structura microscopică a hârtiei, iar motorul „se sufocă”.

​Ce ne spune murdăria vizibilă între pliuri?

Analizează adâncimea pliurilor (armonica). Acolo se acumulează resturile mari. Prezența unor elemente străine necesită atenție.

• Resturi grosiere. Frunze uscate, insecte mari, puf de plop sau nisip. Acestea restricționează fluxul de aer. Deși o cantitate mică este normală, o acumulare masivă indică necesitatea schimbării.
• Culoarea materialului. Un filtru nou este de obicei alb, galben deschis sau roz. Dacă a devenit gri închis sau negru uniform, este un semn clar de contaminare cu particule fine de eșapament și praf.

Totuși, culoarea nu este singurul indicator. Unele filtre de performanță sunt tratate cu ulei special și au o culoare roșiatică din fabrică, iar murdărirea lor este mai greu de detectat doar cromatic.

​Există defecte structurale care impun aruncarea imediată?

Uneori, filtrul pare relativ curat, dar este inutilizabil din cauze mecanice. Integritatea fizică a piesei este mai importantă decât gradul de murdărire.

Verifică atent următoarele aspecte.

• Garnitura de etanșare. Rama de cauciuc sau spumă poliuretanică de pe marginea filtrului trebuie să fie elastică și moale. Dacă este coaptă, crăpată sau deformată, aerul va ocoli filtrul (efect de bypass) și va intra nefiltrat în motor.
• Pliuri deformate. Dacă hârtia este îndoită, ruptă sau prezintă găuri vizibile, filtrul este compromis. Orice fisură, oricât de mică, lasă praful abraziv să treacă.
• Urme de umezeală. Un filtru care a fost ud (de la ploaie sau spălarea motorului) își pierde rigiditatea. Hârtia se ondulează („se vălurește”) și porii se colmatează ireversibil la uscare.

​De ce să nu îl cureți cu aer comprimat?

Mulți șoferi încearcă să economisească suflând filtrul vechi cu compresorul la vulcanizare. Această practică este nerecomandată tehnic. Presiunea mare a aerului comprimat (6-8 bari) lărgește porii microscopici ai hârtiei.

Vizual, filtrul va părea mai curat după suflare, dar capacitatea sa de filtrare scade dramatic. El va permite trecerea particulelor fine de siliciu, care acționează ca o pastă abrazivă în interiorul cilindrilor.

Dacă inspecția vizuală relevă oricare dintre problemele de mai sus, singura soluție tehnică corectă este achiziționarea unor filtre auto noi. Costul unui element filtrant este infim în comparație cu costul segmentării motorului sau recondiționării turbosuflantei, componente afectate direct de calitatea aerului aspirat. O verificare de două minute îți poate salva motorul de la o uzură prematură.